Číîńňđŕííűĺ ˙çűęč

Notiunea de putere de stat si putere politica1

                                 INTRODUCERE



         Categoria de putere, în mod deosebit  cea  de  putere  politic?,  a
constituit ?i constituie  obiectul  de  cercetare  a  tuturor  disciplinelor
teoretice cu caracter politic. Dreptul constitu?ional  ca  ?tiin??  politic?
?i juridic? în acela?i timp, nu numai c? nu poate ocoli, dar nici  nu  poate
fi imaginat f?r? acest mare capitol referitor la puterea politic?  la  modul
în  care  aceasta  ia  na?tere  ?i  se  realizeaz?  potrivit   dispozi?iilor
normative ?i a tradi?iilor unui popor, ale unei societ??i. Numai c?  aceast?
?tiin?? nu cerceteaz? întreaga problematic? a statului, a  puterii  politice
în general. Foarte multe probleme referitoare  la  stat  sunt  analizate  de
alte ramuri ale ?tiin?elor politice,  precum  teoria  general?  a  statului,
istoria ideilor politice, filosofia politic?, sociologia politic? etc.
         În  aceast?  lucrare  ne-am   propus   ca   obiectiv   clarificarea
conceptelor de putere politic? statal?, a elementelor ?i func?iilor sale,  a
structurii de  stat  ?i  formele  de  guvernare,  a  organiz?rii  conducerii
societ??ii potrivit principiilor separa?iei puterilor în stat ?i a  analizei
cât mai complete a modului de organizare  ?i  realizare  a  puterii  într-un
anume stat.



                             No?iunea de putere
         În  sens  sociologic  ?i  aparent  tautologic,  puterea  desemneaz?
ansamblul sau sistemul rela?iilor de  putere  constituite  într-o  societate
istorice?te determinat?, exprimând autoritatea pe care  un  individ  sau  un
grup de indivizi o are asupra altora  pentru  realizarea  unui  scop  comun,
asumat de membrii colectivit??ii  sau  impus  acestora  de  c?tre  cei  care
exercit? puterea.1
         Aceast? defini?ie implic? urm?toarele preciz?ri:
         a) Puterea nu este o simpl? posibilitate  a  omului  în  raport  cu
            lumea exterioar? lui, ea nu este o simpl? rela?ie  între  om  ?i
            om, între om ?i un obiect sau fenomen. O astfel de rela?ie poate
            exprima, cel mult, putin?a  omului  de  a  întreprinde  ceva  în
            ambian?a sa, nu îns? autoritatea lui în raport cu al?ii;
         b) Autoritatea exprim? atât ideea de for??, puterea de  a  comanda,
            de a dispune ?i de a impune, cât ?i  cadrul  institu?ional  prin
            care aceast? idee se materializeaz?, se obiectiveaz?;
         c) Puterea este un fenomen rela?ional: dezv?luirea esen?ei  puterii
            nu este posibil? dac? facem abstrac?ie de  subiectul  puterii  (
            guvernan?ii ), de obiectul ei ( guverna?ii )  ?i  de  mijloacele
            sau metodele întrebuin?ate pentru realizarea puterii,  adic?  de
            raportul existen?ei între constrângere  ?i  convingere.  A?adar,
            puterea este o for?? care preexist? formelor de manifestare,  ea
            este o energie social? în stare latent?. “ Sesizarea  ”  puterii
            ?i a esen?ei ei devin posibile numai ca urmare a  exterioriz?rii
            acesteia într-un cadru rela?ional;



         d) Scopul puterii poate fi deliberat, asumat de  c?tre  cei  asupra
            c?rora se exercit? puterea sau dimpotriv?, unul impus,  resim?it
            ca presiune exterioar?, ca form? alienat?  a  idealului  social.
            Dup? caz, scopul puterii asigur? stabilitatea raportului  dintre
            guvernan?i ?i guverna?i sau, dimpotriv?, determin? sau între?ine
            tensionarea lui. În fine, explic?  mijloacele  la  care  recurge
            puterea pentru a se înf?ptui. El explic?,  de  asemenea,  starea
            existent? în interiorul  societ??ii:  complementaritatea  dintre
            putere  ?i  voin?a  grupului  sau  neutralismul  lor  static  ?i
            poten?ial exploziv:
         În general prin conceptul de putere se desemneaz? capacitatea de  a
impune propria voin?? ori de a o exercita fa?? de al?ii.
         Ca raport de domina?ie puterea se institu?ionalizeaz? mai întâi  în
familie (pater familias), într-o institu?ie  ori  organiza?ie  (consilii  de
administra?ie), în ?coal? (profesorul), în societate  (autorit??ile  puterii
statale parlament-guvern etc.).
         A?adar  puterea  este  mijlocul  prin  care  se  men?ine   ordinea,
intervine pentru a respecta propor?iile sociale, pentru asigurarea  “binelui
comun”.
         Iat? de ce Alexandru  Vl?hu??  în  “Gânduri”  scria  c?  “adev?rata
m?sur? dup? care se judec? orice putere: cât bine a adus  pe  lume,  nu  cât
zgomot a f?cut”.
         Din punctul  nostru  de  vedere,  intereseaz?  puterea  la  nivelul
macrosocial,  acea  putere  care,  în  exercitarea  ei,  se  întemeiaz?   pe
identificarea  realit??ilor,  cunoa?terea  ?i  promovarea  unor  valori   ?i
ajutorul cet??enilor care  o  accept?  ?i  recunosc  în  vederea  asigur?rii
interesului general.
         În concep?ia profesorului I. Deleanu “ puterea desemneaz? ansamblul
s?u, sistemul rela?iilor de putere constituie într-o  societate  istorice?te
determinat?, exprimând autoritatea  pe  care  un  individ  sau  un  grup  de
indivizi o are asupra altora pentru realizarea unui scop  comun,  asumat  de
membrii colectivit??ii  sau  impus  acestora  de  c?tre  cei  care  exercit?
puterea ”.
         Cunoscutul autor francez G. Burdeau, prezenta puterea ca  fiind  “o
for?? în serviciul unei  idei,  o  for??  n?scut?  din  con?tiin?a  social?,
destinat? s? conduc? grupul în c?utarea “binelui  comun”   ?i  capabil?,  la
nevoie, de a impune membrilor atitudinea pe care ea o comand?”.
         Profesorul I.  Deleanu  surprinde  urm?toarele  aspecte  legate  de
putere:
             a) Puterea reprezint? nu numai “ideea de for??, puterea  de  a
                comanda, de a dispune ?i  de  a  impune”,  dar  ?i  “cadrul
                institu?ional prin care aceast? idee se materializeaz?”;
             b) Puterea se exercit? pentru realizarea unui scop  comun  ori
                pentru  exercitarea  unuia  impus  de  guvernan?i.   Scopul
                puterii  a?adar,  determin?,   ori   statornicia   rela?iei
                guvernan?i-guverna?i   sau   dimpotriv?,   încordarea   ori
                amplificarea acestuia. În func?ie de raportul  în  care  se
                afl? subiec?ii puterii se explic?  ?i  mijloacele  folosite
                pentru exercitarea ei;
             c) Aspectul social al puterii este  determinat  de  faptul  c?
                puterea se exercit? numai în cadrul rela?iilor sociale  “în
                lipsa puterii  societatea  este  un  corp  inert,  ea  este
                incapabil? s?-?i satisfac? ra?iunea de a fi”, puterea  este
                deci  “o  condi?ie  a  ordinii  sociale  ?i  a   apropierii
                idealului comun, libertatea  ?i  binele  nu  sunt  posibile
                decât într-o asemenea ordine”.



                         No?iune de putere politic?
         Orice fapt social poate dobândi  semnifica?ie  politic?.  Fenomenul
politic este o calitate care poate fi  ata?at  oric?rui  fapt  social,  dac?
înl?untrul universului social dat acel fapt poate fi  interpretat  ca  fiind
politic. Aceasta  nu  înseamn?,  bineîn?eles,  c?  totul  este  de  domeniul
politicului; înseamn?,  îns?,  c?  totul  este  susceptibil  de  politizare.
Calitatea politic? este deci  acea  dimensiune  care  se  ata?eaz?  oric?ror
fapte, acte sau  situa?ii  în  m?sura  în  care  prin  aceasta,  se  exprim?
existen?a unui  grup  uman,  rela?iile  de  autoritate  ?i  de  conformitate
stabilite în vederea unui scop comun.
         Nu exist? fapte sociale politice prin ele însele, independent  deci
de aprecierea lor  ca  atare.  Exist?  îns?  fapte  politice  “oficializate”
întrucât  sunt  s?vâr?ite  într-un  cadru  institu?ionalizat   (de   exemplu
alegerea  sau  revocarea  deputa?ilor,  investirea   guvernului   de   c?tre
parlament,  dizolvarea  parlamentului   de  c?tre  Pre?edintele  Republicii,
suspendare din func?ie a Pre?edintelui Republicii de c?tre parlament).
         A?a cum am ar?tat anterior, puterea  este  caracteristic?  oric?rei
colectivit??i umane. Rolul  ei  în  societate  este  argumentat  prin  lipsa
conformit??ii tuturor membrilor s?i fa?? de reguli  ?i  legi.  Puterea  este
cea care orienteaz? societatea spre anumite scopuri,  dirijeaz?  ?i  men?ine
starea de func?ionare a  societ??ii.  Deci,  puterea  politic?  apare  “când
comunitatea  uman?  devine  societate,  când  cei  care  o   alc?tuiesc   au
con?tiin?a de apartenen?? la acea colectivitate”.
         Procesul con?tiin?ei sociale a fost, fire?te, îndelungat ?i  extrem
de anevoios. El s-a aflat mereu sub presiunea unei  multitudini  de  factori
materiali ?i spirituali, interac?ionând spre producerea aceluia?i  rezultat:
formarea con?tiin?ei.
         Încercarea de reduc?iune sau feti?izare  a  unora  dintre  factorii
care au declan?at ?i între?inut procesul acestei deveniri,  nu  poate  decât
fi expresia unei m?rginiri deliberate sau accidentale.
         A?adar, puterea  ?i  societatea  apar  împreun?,  pentru  c?  “f?r?
puterea politic?”, f?r? acea for?? de impulsie care  genereaz?  mi?carea  în
scopul c?reia e angajat  organismul  social,  societatea  e  un  corp  inert
aproape de declinul ei”. (G. Burdeau).2
         Potrivit aceluia?i  reputat  autor  francez  formele  puterii  sunt
clasificate în forme “preetatice” ?i forme “etatice”.
         Puterea apar?ine în cadrul formelor preetatice, grupului, o  putere
difuz?, ori ?efului sau unui  grup  minoritar  (“puterea  individualizat?”),
?inând seama de calit??ile sau meritele “?efului” de tradi?ii sau  obiceiuri
etc. totdeauna îns? temeiul obiectiv  al puterii preetatice,  indiferent  de
forma acesteia, r?mâne existen?a comunitar?  ?i confruntarea comunit??ii  cu
mediul  ambiant.  Sacralizarea  ?i  încercarea  de  legitimare  a   puterii,
deta?area ei de func?iile generale ale colectivit??ii,  marcheaz?  începutul
cristaliz?rii puterii ?i  al  alien?rii  acesteia.  Statul  înc?  nu  fusese
“inventat”. necesitatea lui devenise stringent?. Autoritatea puterii  nu  se
mai  putea  sprijini  pe  credin?e  sau  cutume.  Era   necesar   un   cadru
institu?ionalizat care, pe de-o parte, s? legitimeze puterea iar pe de  alt?
parte s?-i  asigure  realizarea  ?i  eficacitatea.  Ansamblul  articulat  a?
institu?iilor ?i regulilor constituite în acest scop desemneaz? statul,  iar
puterea astfel institu?ionalizat? este o putere etatic? – puterea  de  stat.
Statul este un concept ?i o realitate, de?i, cum spunea Kelsen, “ca  unitate
nu poate fi v?zut, nici  auzit,  nici  pip?it”.  Paradoxal,  statul  este  o
institu?ie detestabil?,  dar  ?i  indispensabil?.  Necesitatea  statului  se
resimte atunci când el nu exist?.
         Deci  cristalizarea puterii, exercitarea ei  ca  form?  normal?  de
organizare  a  colectivit??ilor  stabilite  pe  un  teritoriu,  acea  putere
suveran? considerat? c? reprezint? colectivitatea, apare odat? cu statul.
         Teoriile cu privire  la  legitimitatea  puterii  au  fost  variate,
func?ie ?i de interesul urm?rit  de  sus?in?torii  lor.  Vom  evoca  ?i  noi
succint aceste terorii.
         Desigur c? originea divin? a puterii a ap?rut  pentru  a  justifica
imposibilitatea în?elegerii ?i  argument?rii  puterii.  De?in?torii  puterii
era Dumnezeu, împ?ratul Japoniei fiind numit “ fiul Soarelui ”.
         Teoria patriarhal? justific? existen?a  statului  din  familie,  în
timp ce teoria patrimonial? sus?ine c? statul a luat fiin?? din  dreptul  de
proprietate asupra p?mântului.
         Teoria contractualist?, sus?inut? mai  ales  de  J.J.  Russeau,  T.
Hobbes ?i J. Locke motiveaz? existen?a statului ?i a puterii sale  printr-un
“pact de nesupunere” a celor mul?i fa??  de  rege,  care  le  garanteaz?  un
minim de libertate.
         Teoria violen?ei sus?ine c? statul este rezultatul unui impuls  din
afar?, al “cultului for?ei” ?i al “spa?iului vital”.
         Teoria  juridic?  a  statului-na?iune”  sus?ine  c?   statul   este
personificarea juridic? a unei na?iuni.
         Sus?in?torii acestei teorii (Einstein, Carre de Malberg,  Jellinek,
Laband) re?in  diferi?i  factori  pentru  definirea  unei  na?iuni.  Astfel,
concep?ia german? insist? pe factorii  materiali  ?i  spirituali,  concep?ia
francez? re?ine elementele  subiective  (sentimentele  spirituale  ce  leag?
membrii colectivit??ii, dorin?a de  a tr?i împreun?).
         Aceast? teorie a fost infirmat? de realitatea istoric?.  În  Italia
?i Germania na?iunea a precedat formarea statului, iar în SUA statul a  luat
fiin?? înaintea na?iunii.
         Marx a f?cut critica Statului, definit ca “domnie a competen?ei” ?i
care “realizeaz? interesul  general  dincolo  de  contradic?iile  sistemului
nevoilor, transformând individul în  cet??ean”.  Statul  este  de  fapt  “un
produs al  clasei  dominante  economic  ?i  care  justific?  domina?ia  prin
autoritatea  legilor  ?i  a  sistemului  politic  –   (“critica   filozofiei
dreptului” – a lui Hegel).
         Se confund? astfel statul cu  realitatea  sa  istoric?,  statul  cu
puterea politic? ori guvernamental?, ignorându-se eforturile f?cute de  J.J.
Russeau pentru a defini politic natura regimului democratic”.
         Teoria sociologic? sus?inut? de Jean  Duguit,  afirm?  c?  de  fapt
statul “este un fapt  istoric,  grupul  impunându-?i  voin?a  sa  celorlal?i
membri ai societ??ii”. Se reliefeaz? astfel în prim plan “puterea  material?
a statului”, “for?a sa irezistibil? de constrângere”.
         În leg?tur? cu caracterul puterii de  stat  (ale  puterii  publice)
opiniile  sunt  variate,  o  deosebire  esen?ial?  relevându-se  între  cele
marxiste ?i cele nemarxiste. Dar dup? cum vom vedea,  unele  tr?s?turi  sunt
re?inute de ambele categorii de doctrine, cum este, de  exemplu,  caracterul
politic (pentru aceasta fiind  folosite  acelea?i  argumente  sau  argumente
deosebite), iar altele sunt remarcate  fie  numai  în  doctrina  occidental?
nemarxist?  (?i sunt re?inute pentru democra?iile de  aici),  fie  numai  de
cea  marxist?.  Caracterele  puterii  de  stat   re?inute   de   majoritatea
speciali?tilor marxi?ti ?i nemarxi?ti sunt:
             1. Politic
                2. Putere investit? cu for?? de constrângere material?;
                3. Organizat
                4. Suveranitate
         La aceasta marxi?tii adaug?  caracterul  unitar,  iar  unii  autori
occidentali enum?r? ?i alte caractere, precum:
             1. Caracterul civil;
             2. Caracterul temporar;
             3. Putere de superpozi?ie ?i de centralizare.
         Juri?tii marxi?ti re?in unele  caractere  care  -  zic  ei  –  sunt
întrunite numai de puterile statale ?i anume:
             1. Democratic;
             2. Creator;
             3. Progresist.



                   Puterea de stat este o putere politic?


         Este o caracteristic? a puterii de stat argumentat? în mod  diferit
în gândirea marxist? fa?? de cea nemarxist?. Pentru Marx ?i discipolii  s?i,
esen?a politicii trebuie c?utat? în lupta de clas?,  în  doctrina  lor  baza
economic?  a  societ??ii  determinând  întreaga  suprastructur?,  deci,   ?i
puterea de stat, care este o putere de clas?,  apar?in?toare  aceleia  care,
fiind de?in?toarea principalelor mijloace de produc?ie, este,  ca  efect  al
acestui fapt, ?i de?in  puterea  de  stat.  Deci,  când  marxi?tii  spun  c?
puterea de stat este o putere  politic?,  se  refer?  la  caracterul  ei  de
clas?, la faptul c? ea apar?ine  numai  unei  clase  ?i  este  utilizat?  în
general pentru realizarea unor interese  specifice,  pentru  atingerea  unor
scopuri legate de menirea istoric? a unei clase.  ?i  totu?i,  în  concep?ia
fondatorilor marxismului, orice putere politic? de tip “  expoatator  ”  are
?i unele sarcini general-umane,  dincolo  de  cele  de  clas?,  precum  cele
referitoare la men?inerea echilibrului intern, ap?rarea patriei etc.3
         Re?inând caracterul politic al  puterii  de  stat,  unii  gânditori
occidentali aduc argumente diferite fa?? de marxi?ti. Astfel  Harion  ?i  J.
Giequel sus?in c? puterea de stat este o putere politic? deoarece:
             1. Statul este un arbitru, alegând între diverse op?iuni  (mai
                ales în occident, prin ac?iunea grupurilor de presiune);
             2. Puterea nu mai este  de  natur?  patrimonial?  ca  în  evul
                mediu, când se f?cea o confuzie între patrimoniul  statului
                ?i  patrimoniul  privat,  autoritatea  statului   fiind   o
                autoritate direct? (personal?);
             3. Sanc?iunile pronun?ate în numele  statului  sunt  sanc?iuni
                directe privind persoana ?i deosebindu-se  astfel  de  cele
                patrimoniale  specifice   societ??ii   revolute.   Sau   în
                concep?ia altor autori,
caracterul  politic  al  puterii  de  stat  este  determinat  de   existen?a
deosebirilor dintre guvernan?i ?i guverna?i, idee ce  reiese  din  concep?ia
fondatorilor dreptului constitu?ional clasic francez.


                        Puterea de stat este oficial?


         Puterea de stat este oficial?. Aceasta înseamn? c? puterea de  stat
este  legitim?.  Legitimitatea  ei  se  traduce  prin   faptul   instaur?rii
democratice pe calea alegerilor (vot  universal,  egal,  direct,  secret  ?i
liber exprimat) sau forma nedemocratic? a  folosirii  for?ei,  violen?ei  pe
calea revolu?iilor, insurec?iilor.
         Oficialitatea puterii statale presupune de asemenea,  continuitatea
?i permanen?a acesteia, este ?tiut c? guvernarea trebuie s? fie  permanent?,
altfel societatea sufer? ?i genereaz? haos.
         Ca putere oficial?, chiar dac? este format? din reprezentan?ii unui
grup ori ai anumitor partide (alegerile sunt cele care  decid),  puterea  de
stat se exercit? pentru întreaga societate, conduce toat? societatea.
             În opinia domnului profesor Ion Deleanu, premisa  ?i  totodat?
mijlocul puterii de stat de a se valoriza ca factor de comand? social?  sunt
crearea ?i aplicarea normelor juridice. O considerabil? parte  a  rela?iilor
sociale devin astfel rela?ii juridice, al c?ror  con?inut  se  exprim?  prin
drepturile ?i obliga?iile, juridice?te consacrate  ?i  garantate,  ce  revin
participan?ilor la aceste rela?ii. Op?iunea politic?  devine  acum  dirijare
statal?  ?i  juridic?,  aflat?  sub   semnul   virtualit??ii   constrângerii
juridice.  De?i  normele  juridice  nu  asaneaz?  totalitatea  normelor   ?i
rela?iilor politice sau de alt? natur? existente în spa?iul social  –  acest
lucru nefiind de altfel posibil ?i nici necesar – prin func?iile pe care  le
îndeplinesc – ?i înainte de toate prin postularea  preeminen?ei  intereselor
generale -, normele juridice subordoneaz? toate celelalte norme sociale,  le
polarizeaz? în jurul anumitor valori specifice societ??ii, astfel încât,  în
cele din urm?, întregul sistem normativ al societ??ii poart?  pecetea  unora
?i acelora?i interese.
         Desigur c? puterea de stat – ca ansamblu  unitar  al  institu?iilor
?i rela?iilor de putere reglementate juridic -  nu poate s? acopere ?i  nici
nu absoarbe multitudinea ?i  diversitatea institu?iior  ?i  raporturilor  de
putere  existente  în   societate  (corpul  electoral,  partidele  politice,
sindicate, alte organiza?ii, grupuri de presiune,  organiza?ii  religioase).
Dimensiunea  puterii  în  societate,  sub  diferitele  ei  forme    (puterea
institu?ional?,  puterea  partidelor,  a  sindicatelor,  a   grupurilor   de
presiune, mass-mediei etc.) ?i interac?iunea dintre factorii  ei  constituie
o condi?ie esen?ial? de echilibru ?i eficacitate la nivel social, precum  ?i
premisa decisiv? a unui regim autentic democratic.
             Puterea de stat  ?i  societatea  se  afl?  într-o  rela?ie  de
influen?? reciproc?. Dac? puterea de stat se  realizeaz?  ca  autoritate  în
societate ?i fa?? de ea, societatea ac?ioneaz? de  asemenea  asupra  puterii
de stat. Astfel: orice societate  î?i  polarizeaz?  interesele  generale  în
jurul unor valori pe care puterea  de  stat,  sub  aspectul  esen?ei  ei,  a
modului ei  de organizare ?i de exercitare, nu le poate ignora  (de  exemplu
ideologia  democratic?,  liberal?  ?i  pluralist?);   ansamblul   rela?iilor
economice ale societ??ii, inclusiv rela?iile  de  proprietate,  influen?eaz?
de asemenea organizarea  puterii  de  stat  ?i  func?iile  ei  (de  exemplu,
economia liberal?, comparativ cu cea  socialist?);  circumstan?ele  istorice
?i   tradi?iile   (bun?oar?,   constituirea   unor   state    în    procesul
decoloniz?rii, tradi?iile monarhice sau  republicane)  prefigureaz?  puterea
?i apoi contribuie la cristalizarea ei; factorul interna?ional  exercit?  ?i
el  o  presiune  considerabil?  asupra  puterii   de   stat   (de   exemplu,
constituirea zonelor de influen??  la Ialta, în 1945); în  fine,  psihologia
individual?  ?i  colectiv?  îndepline?te  un  rol  important   în   procesul
organiz?rii  puterii  ?i  al  stabilirii  func?iilor  ?i  metodelor  ei   de
exercitare.  A?adar  societatea  ac?ioneaz?  asupra  puterii  de  stat  prin
intermediul  factorilor  ideologici,  economici,  politici,   interna?ionali
etc., realizându-se astfel un original ?i permanent circuit feed-back  între
puterea de stat ?i societate.

     Puterea de stat este investit? cu putere de constrângere material?


         Statul a fost ?i este conceput ca un sistem  de  organiza?ii  care,
urm?rind realizarea unor func?ii la nivelul societ??ii, poate ?i trebuie  s?
utilizeze “for?a” în acest scop.  Vorbind  de  caracteristicile  puterii  de
stat, D. Negulescu cita pe Jhering, care în “Der zweek im  Recht”  ar?ta  c?
statul  este  o  putere  superioar?  tuturor  voin?elor  ce  se  g?sesc   pe
teritoriul s?u. Aceast? putere este ?i trebuie s? fie - pentru  ca  s?  avem
un stat – o putere material? superioar? oric?rei alte puteri existând pe  un
teritoriu determinat. Statul nu  poate  fi  conceput  în  afara  puterii  de
comand?, în afara puterii de constrângere. “Lipsa puterii materiale  (Macht)
este p?catul mortal al statului – preciza Jhering. “Popoarele au suportat  –
continu? el – cea mai rea folosin?? a puterii de stat, biciul lui  Atila  ?i
nebunia unor împ?ra?i romani; ele au s?rb?torit ca pe ni?te  eroi  adev?ra?i
tirani, la picioarele c?rora oamenii se  prosternau  în  pulbere.  Chiar  în
starea de delir, despotismul r?mâne o form? de stat, pe cât?  vreme  anarhia
nu;  ea  este  neputin?a  puterii  publice,  este   o   stare   antisocial?,
descompunerea, destr?marea societ??ii”.
         Argumentarea necesit??ii  existen?ei  unui    aparat  înzestrat  cu
“for?a material? de constrângere” în societate  este  diferit?  în  gândirea
marxist?, fa?? de cea nemarxist?, celei dintâi fiindu-i specific? o  pozi?ie
ce rezult? din  caracterul  de  clas?  atribuit  puterii  de  stat.  Astfel,
potrivit concep?iei marxiste, dac? statul  prin  esen?a  lui  este  aparatul
minorit??ii  ?i  ap?r?  interesele  minoritare,  dominan?i  fiind  îndreptat
împotriva celor mul?i, el nu poate  exista  altfel  decât  prin  organizarea
unui sistem specializat de organe care s? impun?  voin??  clasei  dominante,
s? asigure prin for?? aplicarea legilor ce nu exprim?  voin?a  general?.  În
doctrina socialist? ideea aceasta  a  fost  nuan?at?  în  ultimele  decenii,
sus?inându-se c? în statele de acest  tip  recurgerea  la  for??  constituie
ultima ra?io, sfera  constrângerii  statale  îngustându-se  treptat,  statul
transformându-se într-un stat  al  întregului  popor,  unde  dictatura  este
înlocuit? cu autoconducerea societ??ii.
         În  ceea  ce  prive?te  doctrinele  nemarxiste,  aici  explica?iile
necesit??ii unei for?e de constrângere material? sunt mult mai  variate  mai
nuan?ate. Astfel, unii speciali?ti, vorbind de guvernan?i  ?i  guverna?i  au
demonstrat necesitatea acesteia plecând  de  la  sfera  larg?  a  celora  ce
trebuie s? se supun?  ordinelor  guvernan?ilor.  Cei  mai  mul?i,  îns?,  au
argumentat necesitatea unui aparat de constrângere pentru  ap?rarea  ordinii
sociale, a intereselor comunit??ii în ansamblul ei. Se arat? c?  puterea  de
stat de?ine  monopolul  constrângerii  materiale,  f?r?  a  atribui  nici  o
semnifica?ie sau caracter de  clas?  acesteia.  Constrângerea  apare  astfel
necesar?  pentru  ap?rarea  valorilor  întregii  societ??i,  a   vie?ii,   a
s?n?t??ii, libert??ii ?i averii tuturor.
         În leg?tur? cu necesitatea for?ei de  constrângere,  în  literatura
de specialitate s-a subliniat “c? statul nu a existat în  sensul  modern  al
cuvântului, decât în momentul în care a concentrat în mâinile sale  întreaga
putere de  constrângere  material?”,  c?  “în  anumite  privin?e  esen?ialul
puterii rezid? în acest monopol al constrângerii materiale  în  care  statul
însu?i nu este decât o form? vid? de sens”.


                   Puterea de stat are caracter organizat

         Privit? prin prisma necesit??ilor care  i-au  determinat  apari?ia,
ca ?i prin prisma func?iilor ce le are de îndeplinit,  puterea  de  stat  nu
poate fi  altfel  conceput?  decât  ca  putere  organizat?,  structurat?  ?i
echilibrat?,  în  sensul  stabilirii  unor  leg?turi  stabile,  ferme  între
componentele sale.
         Anvizajat? prin prisma cerin?ei  func?ionale  care  i-a  determinat
apari?ia – conducerea organizat? ?i unitar? a societ??ii – statul  apare  ca
un sistem organiza?ional politic a c?rui menire este conducerea  societ??ii,
conducere ce se realizeaz? – în mod deosebit în societ??ile  contemporane  –
prin adoptarea de norme juridice ce au valabilitate pe întreg teritoriul  ?i
cu privire la întreaga popula?ie asupra c?reia se  exercit?  autoritatea  de
stat. Ori, atât adoptarea normelor cât ?i aplicarea lor sunt  în  competen?a
unor forme organiza?ionale statale, fiecare categorie  de  organe  de?inând,
dup? caz, competen?ele în domeniul cre?rii dreptului, a realiz?rii lui  prin
mijloace administrative ?i a realiz?rii lui pe c?i juridice. Pentru  aceasta
întreaga activitate exist? un întreg e?afodaj  de organe de stat între  care
  rela?iile  esen?iale  difer?  în   func?ie   de   sistemul   politic   sau
constitu?ional adoptat în ??rile respective.

         Privit prin prisma func?iilor pe care le are de  îndeplinit  –  a?a
cum au fost conceptualizate de ?tiin?a clasic? a Dreptului constitu?ional  (
func?ia legislativ?, func?ia executiv? ?i cea judec?toreasc? ) sau  a?a  cum
sunt azi  formulate  în  literatura  de  specialitate  (  de  determinare  a
scopurilor, sarcinilor societ??ii, de organizare a realiz?rii  acestora,  de
distribu?ie a valorilor ?i de ap?rare a lor etc. )  puterea  de  stat  apare
necesarmente organizat?, fiecare sarcin? trebuind a  fi  realizat?  potrivit
specificului ei de un organ sau organe competente ale statului.


                         Puterea de stat este unic?

         În leg?tur? cu aceast? caracteristic?, C. Dissescu ar?ta, cu  mul?i
ani în urm?, c? “scriitorii germani au  mai  stabilit  un  caracter  special
statului,”  /  usammen  gehorigkeit”,  adic?  unitatea,   leg?tura   comun?,
entitatea sub care îl  privesc  statele  str?ine.  Dar  aceast?  însu?ire  –
preciza el – intr? în no?iunea teritorial? a  statului,  al  c?rui  caracter
este unitatea  ?i  indivizibilitatea.  Noi  credem,  al?turi  de  al?ii,  c?
unitatea este  o  caracteristic?  atât  a  teritoriului  cât  ?i  a  puterii
publice. Aceast? idee poate fi sprijinit? cu argumente diferite.
         Marxi?tii o sprijin? pe principiul unicit??ii  clasei  care  de?ine
puterea public?, admi?ând numai  cu  titlu  de  excep?ie,  coexisten?a  unor
clase la  putere,  fiind  date  exemple  în  acest  sens  fie  din  perioada
prelu?rii puterii de c?tre burghezie – de pild? perioada  în  care  în  Roma
erau la conducere atât burghezia cât ?i o  parte  a  mo?ierilor  –  fie  din
perioada prelu?rii puterii de c?tre  proletariat  –  de  exemplu  1917,  din
iunie pân? în  octombrie,  când  conduc  Rusia  un  organ  reprezentativ  al
muncitorilor, solda?ilor ?i ??ranilor (sovietele) ?i unul  reprezentativ  al
burgheziei (guvernul). Teoriile nemarxiste  folosesc  argumente  variate  în
sus?inerea  ideii  caracterului  unitar  al  puterii.  Astfel,  de  exemplu,
Montesquieu, cu toate c? vorbe?te despre separarea puterilor în  stat  ”  ?i
argumenteaz? necesitatea limit?rii  unor  puteri  prin  activitatea  altora,
arat? în  final  sensul  unic  al  activit??ii  acestora  spunând  c?  toate
puterile “sont forcees d’aller de concert”  (sunt  for?ate  de  a  c?dea  de
acord), fapt ce ne conduce la concluzia unit??ii puterilor în stat.  Sau  în
concep?ia unor contemporani care spun c? puterea de stat “este o  putere  de
superpozi?ie ?i centralizat?”, ideea unit??ii acesteia  este  evident.  Dup?
cum este ?tiut, superpozi?ia este criteriul de  a  comasa  sau  combina  mai
multe elemente într-un tot, în a?a fel  încât  elementele  comasate  s?  fie
direct în subordinea celui  format  prin  comasare.  Deci,  cu  referire  la
organele statului, subordonarea  tuturor  fa??  de  anumite  organe  supreme
semnific? unitatea lor, dup? cum centralizarea nu  se  poate  realiza  decât
prin subordonare.

                   Alte caracteristici ale puterii de stat

         Dup? cum ar?tam, afar? de aceste caracteristici pe care le g?sim  –
explicit sau implicit – formulate în  gândirea  speciali?tilor  marxi?ti  ?i
nemarxi?ti, unii gânditori din occident mai adaug?  ?i  altele.  Astfel,  se
apreciaz? c? puterea de stat are un caracter civil ?i temporal.  Dar  aceste
caractere  sunt re?inute ca fiind specifice doar  democra?iilor  occidentale
actuale. Doctrina socialist?, în special cea elaborat? în  a  doua  perioad?
de dezvoltare a statelor europene având acest  caracter,  a  sus?inut  ideea
existen?ei unor caracteristici ale puterii de stat socialist ?i anume:
             1. Caracterul democratic “argumentând” c? democra?ia  burghez?
                este   “ciuntit?,  fals?”  o   democra?ie   în   ghilimele,
                comparativ cu cea  socialist?,  singura  democra?ie  real?,
                societatea  socialist?  fiind  comunitatea   în   care   se
                realizeaz?  conducerea  poporului  pentru  popor  ?i   prin
                popor”etc.
             2. Caracterul creator, în sensul c? orice putere etatic?  pân?
                la cea socialist? ?i-a propus doar men?inerea unor rela?ii,
                conservarea lor, pe când aceasta – numai ea –  are  sarcini
                preponderent creatoare, de construire a unei societ??i noi,
                lipsite de exploatare;
             3. Caracterul progresist, strâns legat de  cel  creator,  care
                reiese din faptul c?  aceast?  putere  de  stat  socialist?
                promoveaz?  noul  în  toate  domeniile   ?i   în   special,
                înlocuirea vechilor rela?ii de produc?ie burgheze cu un nou
                tip  de  rela?ii,  progresiste  care  urmeaz?   s?   ridice
                societatea pe noi culmi de civiliza?ie ?i progres”.

         Am  tr?it cu to?ii ?i am  sim?it  pe  viu  “democra?ia”  “progres”,
“noul” create de comunism ?i nu merit? s? facem “un rechizitoriu, ci doar  o
constatare: o întreag? societate dore?te  “s?  se  întoarc?”  la  democra?ia
“ciuntit?”, burghez?, la democra?ia de tip occidental, cu o condi?ie: s?  se
ocoleasc? “p?catele ei”.


          Suveranitate – caracteristic? esen?ial? a puterii de stat


         Suveranitatea de stat este acea calitate – tr?s?tur?  –  a  puterii
de stat de a fi suprem? în raport cu oricare alte puteri  sociale  existente
în limitele sale teritoriale ?i independent? fa?? de puterile  oric?rui  alt
stat sau organism interna?ional, calitate exprimat? în dreptul  statului  de
a-?i stabili în mod liber, f?r? nici o imixtiune din  afar?  scopurile  sale
pe plan  intern  ?i  extern,  sarcinile  fundamentale  pe  care  le  are  de
îndeplinit ?i mijloacele necesare realiz?rii lor,  respectând  suveranitatea
altor state ?i normele dreptului interna?ional.

         Suveranitatea de?i este o no?iune unitar?  în  esen?a  ei,  implic?
totu?i, dou? ipostaze ce reflect? cele dou? planuri pe  care  se  manifest?:
cel intern ?i cel extern.  Dep??indu-se  stadiul  în  care  se  vorbe?te  de
“suveranitate intern?” ?i “suveranitate  extern?”,  ast?zi  se  vorbe?te  de
dou? laturi ale aceluia?i fenomen, între care exist? puternice  leg?turi  de
interdependen??, formând un tot unitar.
         Suprema?ia puterii de stat desemneaz? acea însu?ire a  acesteia  de
a fi superioar? oric?rei alte puteri sociale existente într-o  anumit?  ?ar?
la un moment dat. Ea se caracterizeaz?  în  dreptul  statului  de  a  adopta
norme juridice, reguli obligatorii pentru to?i  cet??enii  ei  ?i  de  a  le
asigura aplicarea. S-a spus de asemenea, c? numai  puterea  de  stat  decide
asupra  drepturilor  ?i  îndatoririlor  fundamentale  ale  cet??enilor  s?i,
precum ?i a modului în care acestea sunt garantate,  idee  dep??it?  azi  de
realitatea existen?ei unor organisme interna?ionale de ap?rare  a  dreptului
omului, de existen?a unor conven?ii (tratate) cu privire la garantarea  lor,
fapt  ce  reiese  ?i  din  interpretarea  articolului  4   din   Constitu?ia
Republicii Moldova,  în  care  se  indic?  c?  dispozi?iile  constitu?ionale
privind drepturile ?i libert??ile omului se interpreteaz? ?i  se  aplic?  în
concordan?? cu declara?ia Universal? a dreptului Omului, cu  pactele  ?i  cu
celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. În  aceste  condi?ii
putem afirma  c?  statul  sunt  cele  ce  asigur?  ?i  ocrote?te  drepturile
cet??enilor lor în concordan?? cu dispozi?ia tratatelor  interna?ionale  din
acest domeniu.
          Suprema?ia  puterii  de  stat  se  manifest?  în  anumite   limite
teritoriale, teritoriu  pe  care  puterea  de  stat  este  organizat?  fiind
inalienabil?  ?i  indivizibil?.  Suveranitatea  de  stat  se  manifest?   în
integritatea  teritoriului  ?i   inviolabilitatea   frontierelor   statului.
Suprema?ia puterii de stat are un con?inut complex,  referindu-se  la  toate
laturile vie?ii sociale ?i la toate  problemele  ce  pot  interesa  o  anume
societate în prezent sau viitor.
          Suprema?ia  puterii  de  stat  trebuie  privit?  îns?  în  strâns?
leg?tur? cu for?ele ei materiale de  constrângere,  pentru  c?  “puterea  de
comand? a statului” nu se manifest? în plenitudinea  ei  decât  dac?  statul
dispune de for?ele ?i mijloacele necesare pentru  asigurarea  voin?ei  sale.
Când for?a statelor scade, alte puteri, interese – precum ale  unor  grup?ri
extremiste etc. – se pot manifesta mai pregnant decât  cea  a  statului,  în
astfel de condi?ii fiind greu s? mai vorbe?ti de suprema?ia sa.
         A doua latur?  a   suveranit??ii,  strâns  legat?  de  prima,  este
independen?a.  Ea  se  manifest?  în  rela?iile  statului  cu  alte   state,
exprimat? în neatârnarea statului  ?i  decurge  din  suprema?ia  puterii  de
stat. Independen?a indic? acea tr?s?tur? a puterii de stat  potrivit  c?reia
statul î?i stabile?te    singur liber ?i dup?  propria  sa  apreciere,  f?r?
nici un amestec al vreunui  alt  stat  sau  organism  mondial,  politica  sa
intern? ?i extern?. Statul suveran apare astfel independent atât în ceea  ce
prive?te rezolvarea problemelor sale interne, cât ?i a  celor  externe.  Dar
aceast? independen?? trebuie  s?  se  manifeste  în  condi?iile  respect?rii
altor state  ?i  a  normelor  unanim  admise  ale  dreptului  interna?ional.
Afirmarea  suveranit??ii  unui  stat  implic?   respectarea    suveranit??ii
celorlalte state, egale în drept. Fiecare stat,  în  numele  poporului  s?u,
are dreptul s?-?i aleag? calea  dezvolt?rii  ?i  s?  stabileasc?  mijloacele
pentru realizarea ei. Dar afirmarea libert??ii, a  independen?ei  unui  stat
trebuie dublat? de colaborarea statelor,  de  pe  pozi?ii  de  egalitate  ?i
respect reciproc, pentru  rezolvarea  intereselor  comune,  ale  intereselor
comunit??ii umane, în general.
          Colaborarea  între  state  se  realizeaz?  dup?  cum  este  ?tiut,
potrivit unor principii în cadrul c?rora respectiv  suveranitatea  ocup?  un
loc important. Dar manifestarea sa nu poate fi  privit?  altfel  decât  prin
prisma ac?iunii celorlalte.  Însemn?tatea  atribuit?  acestui  principiu  nu
trebuie  interpretat?  în  sensul  diminu?rii  celorlalte  –  egalitatea  în
drepturi,  avantajul  reciproc  etc.  –  deoarece  aceste   principii   sunt
complementare, ac?ioneaz? unul prin  cel?lalt,  manifestarea  ?i  realizarea
unuia  depinzând  de  modul  în  care  se  manifest?  ?i  ac?ioneaz?   toate
celelalte. Astfel, de exemplu,  nerespectarea  sau  înc?lcarea  principiilor
egalit??ii în drept a statelor aduce prejudicii principiului  suveranit??ii,
înc?lcarea acestuia din urm? împiedic? realizarea  avantajului  reciproc  ?i
a?a mai departe.  În  felul  acesta  apare  clar  c?  interac?iunea  tuturor
principiilor ce guverneaz? rela?iile între  state are dou?  efecte  pozitive
directe:
             1) Asigur? c? celelalte state vor respecta ?i ele,  la  rândul
                lor, independen?a  ?i  drepturile  suverane  ale  statului,
                astfel  punându-se  în  mi?care   mecanismul   principiului
                reciprocit??ii;
             2) Eliminarea condi?iilor apte  de  a  genera  arbitrariul  ?i
                st?rile anarhice în sânul comunit??ii interna?ionale.
          Independen?a  unui stat nu  trebuie  absolutizat?  în  detrimentul
celorlalte, ci,  din  contra  ea  trebuie  privit?  prin  prisma  realiz?rii
independen?ei celorlalte state. Statele împreun? trebuie  s?  fac?  eforturi
care s? asigure echilibrul  comunit??ii  interna?ionale.  Pentru  realizarea
acestui echilibru ele trebuie s? ajung? la un compromis, luând  decizii,  de
pe pozi?ii suverane, în leg?tur? cu anumite atribu?ii ce vor  apar?ine  unor
organisme interna?ionale.
         În lumina celor ar?tate, suveranitatea de stat apare ca  o  unitate
dialectic?,  a suprema?iei ?i  independen?ei  puterii  de  stat,  apare,  în
acela?i timp, ca tr?s?tur? esen?ial? a acesteia.
Suveranitatea azi are un con?inut  complex,  pe  plan  interna?ional  ?i  în
cadrul  fiec?rui  stat  în  parte  f?cându-se  eforturi   sus?inute   pentru
determinarea cât mai complet? a  acestuia.  În  acest  sens  trebuie  ar?tat
faptul c? declara?ia Organiza?iei Na?iunilor Unite din 1970 a precizat  care
sunt principalele elemente constitutive ale suveranit??ii ?i anume:
             1) Toate statele sunt egale din punct de vedere juridic;
             2) Fiecare  stat  se  bucur?  de  drepturi  inerente  deplinei
                suveranit??i;
             3) Fiecare stat are obliga?ia  de  a  respecta  personalitatea
                altor state;
             4)  Integritatea  teritorial?  ?i  independen?a  politic?  ale
                statului sunt inviolabile;
             5) Fiecare stat are dreptul de a  alege  ?i  dezvolta  în  mod
                liber sistemul s?u politic;
             6) Fiecare stat este obligat s? se achite în întregime  ?i  cu
                bun? credin?? de  obliga?iile  sale  interna?ionale  ?i  s?
                tr?iasc? în pace cu celelalte state.
         În acest document s-a precizat de  asemenea  c?  toate  statele  se
bucur? de egalitate suveran?, c? ele au drepturi ?i obliga?ii egale ?i  sunt
membre egale ale comunit??ii interna?ionale, indiferent  de  deosebirile  de
ordin economic, social, politic sau de oricare alt? natur?.
                  Teorii contemporane privind suveranitatea
         În?elegând suveranitatea ca puterea absolut? nelimitat?  de  nimeni
?i de nimic ce se exercit? exclusiv ?i  independent  de  c?tre  stat,  mul?i
autori  contemporani  au  argumentat,  dup?  caz,  caracterul  permanent  al
suveranit??ii, inutilitatea acestui concept,  demonetizarea  sa  demonstrând
c?  p?strarea  suveranit??ii  statelor   are   consecin?e   nefaste   asupra
colabor?rii acestora, asupra  climatului  interna?ional.  Au  fost  ?i  sunt
sus?inute puncte de vedere care repudiaz?  suveranitatea,  considerând-o  “o
surs? a  nesiguran?ei  ?i  a  r?ului”,  un  obstacol  în  calea  dezvolt?rii
rela?iilor dintre na?iuni, un concept învechit care creeaz?  dificult??i  de
netrecut ?i confuzii în sfera dreptului interna?ional, un  concept  “gre?it”
care ar trebui azvârlit, renun?area la suveranitate fiind considerat?  ca  o
cale de men?inere a p?cii ca un mijloc de a  facilita  libera  circula?ie  a
oamenilor ?i a  ideilor.  Unii  autori  contemporani  refuz?  sau  evit?  s?
utilizeze aceast? no?iune. Astfel, de  exemplu,  profesorul  J.  E.  Aubert,
analizând puterea de constrângere ca element  caracteristic  al  puterii  de
stat, arat? c? o astfel de putere se manifest? la toate  e?aloanele  –  stat
federal, canton, organisme regionale  ?i  comunale  –  dar  nu  are  aceea?i
natur? “la nivelul na?iunii se va spune  c?  este  suveran?  sau,  pentru  a
evita a evita  acest  adjectiv  devalorizat,  se  va  spune  c?  puterea  de
constrângere a Elve?iei depinde imediat de dreptul interna?ional”.  Ori  din
afirma?ia de mai sus dou? idei se impun prioritar:
             1) No?iunea de suveranitate  s-a  demonetizat  de  a?a  natur?
                încât nu merit? s? mai fie utilizat?;
             2) Puterea de  constrângere  a   unui  stat  este  subordonat?
                dreptului interna?ional.
                  Dac?  multe  concep?ii  converg  c?tre  negarea  total?  a
suveranit??ii  statelor,   altele   “propun”   reconsiderarea   conceptului,
schimbarea viziunii asupra con?inutului acesteia, a cre?rii  unei  concep?ii
în care se va ?ine cont de deosebirile care exist? între faptul “de a  avea”
suveranitate ?i faptul “de  a  o  exercita”,  între  suveranitate  “în  sens
politic” ?i suveranitate  “în  sens  juridic”,  ajungând  astfel,  la  ideea
competen?elor statului în favoarea unor organisme interna?ionale.
         Pentru prima orientare – monist? –  concludent  este  dup?  p?rerea
noastr?, un exemplu, cel al doctrinei normativiste a lui Hans  Kelsen  (1881
–  1973).  În  concep?ia  sa  “suveranitatea  nu   constituie   o   calitate
perceptibil? sau obiectiv discernabil? dintr-un obiect real , ci din  contr?
condi?ia de care depinde  o ordine normativ? suprem?  care,  în  validitatea
sa nu se deduce din nici o alt? ordine  superioar?”.  Aceast?  idee  privind
suveranitatea, pentru a fi corect în?eleas?,  trebuie  analizat?  în  lumina
doctrinei sale – “doctrina pur?” – a  dreptului  înl?untrul  c?reia  dreptul
este conceput ca un e?afodaj de norme  –  de  acte  juridice  (normative  ?i
nenormative)  –  subordonate  din  treapt?  în   treapt?   pân?   la   norma
fundamental? (o norm? ipotetic?), iar statul ca ordine  juridic?  subordonat
ordinii interna?ionale. La  Kelsen  deci  sistemul  de  drept  na?ional  î?i
g?se?te validitatea în sistemul de drept interna?ional, ceea ce  conduce  la
concluzia c? între aceste dou? sisteme  nu  poate  exista  decât  o  unitate
perfect?.  Singura  concep?ie  posibil?  –  dup?  el  –  este  cea  monist?.
Examinând cele dou? construc?ii posibile –  monist?  cu  primatul  dreptului
interna?ional ?i monismul cu primatul dreptului intern –  afirm?  c?  am  fi
liberi  s?  alegem  între  ele,  pentru  ca  apoi  s?  ajung?  la  concluzia
categoric?  a subordon?rii dreptului intern fa?? de dreptul interna?ional.4
         În acest sens este semnificativ? defini?ia pe care o d? statului ?i
anume “statul … se define?te ca  o  ordine  juridic?  relativ  centralizat?,
limitat? în domeniul s?u  de  validitate  spa?ial  ?i  temporal  subordonat?
direct dreptului interna?ional ?i eficace în ansamblu ?i în mod general”.
Astfel, pornind de la teza potrivit c?reia dreptul  interna?ional  determin?
sfera de validitate a ordinelor juridice (a statelor), ajunge  la  concluzia
necesit??ii “elimin?rii dogmei suveranit??ii”.
         El cere s? se renun?e la suveranitate ar?tând c? statul  nu  are  o
competen??  exclusiv  în  problemele  na?ionale.  Nu   exist?   probleme   –
precizeaz? el – care s? nu poat? fi reglementate de  dreptul  interna?ional,
dar exist? probleme care pot fi reglementate numai de acesta.
         Observ?m  c?  H.  Kelsen  are  o   viziune   “mondialist?”   asupra
fenomenelor  juridice,  ordinea  juridic?  interna?ional?  cuprinzând  toate
ordinele  juridice  na?ionale,   dreptul   interna?ional   transformându-se,
astfel, într-un “drept mondial”.
         Pentru cea  de  a  doua  orientare  –  schimbarea  viziunii  asupra
conceptului de suveranitate, astfel încât  s?  reflecte  mai  fidel  ?i  mai
exact realitatea – este foarte greu de f?cut referire doar la  autori.  Cele
mai multe opinii sunt azi exprimate în acest  sens,  idei  ca  cele  privind
deosebirea dintre suveranitatea politic? ?i suveranitatea juridic?, ca  cele
privind “suveranitatea  relativ?”,  “suveranitatea  competen??”  etc.  fiind
întâlnite foarte frecvent. Astfel, de exemplu, Verdoss propune  o  teorie  a
reparti?iei competen?elor  ?i  ajunge  la  concluzia  priorit??ii  dreptului
interna?ional,  demonstrând  necesitatea  transfer?rii  unor  atribu?ii  din
competen?a statelor pe seama  unor  “nivele  superioare”,  suprastatale  sau
interna?ionale. Korowicz, la rândul s?u, propune  înlocuirea  termenului  de
suveranitate în?eleas? “în mod absolut” cu cel de  “suveranitate  relativ?”.
El argumenteaz? ideea suveranit??ii relative pornind de la situa?iile  reale
în care suveranitatea este supus? la tot felul de limit?ri.  În  acest  sens
ar?ta c? suveranitatea  poate  fi  limitat?  ?i  prin  simpla  încheiere  de
tratate  interna?ionale,   deoarece   au   drept   consecin??   restrângerea
libert??ii de ac?iune  a  statului.  De  asemenea  face  o  deosebire  între
suveranitatea propriu-zis? ?i exerci?iul ei,  ar?tând  c?  suveranitatea  nu
poate fi abandonat? dar exerci?iul ei poate fi restrâns  –  virtual  …  f?r?
limite.
         La  aceste  dou?  orient?ri,  din  care  uneia  îi  este   specific
argumentarea ideii  unui  singur  stat  –  statul  mondial  –  unei  singure
suveranit??i, iar celeilalte ideea subordon?rii directe a  dreptului  intern
fa??  de  cel  interna?ional  se  adaug?  o  a   treia,   care   are   drept
caracteristic? faptul c? neag? suveranitatea “de fapt”, am spune noi,  adic?
se refer? la “ceea ce este” azi suveranitatea statului ?i  nu  la  ceea  “ce
trebuie s? fie”. Pornind de la  unele  constat?ri  realiste  cu  privire  la
inegalitatea puterii militare ?i economice  a  statelor,  unii  autori  trag
concluzia c? no?iunea  de  suveranitate  “î?i  pierde  orice  semnifica?ie”.
Astfel, M. A. Kaplan spunea c?  ceea  ce  caracterizeaz?  în  prezent  via?a
interna?ional? este dominarea  acesteia  de  c?tre  statele  mai  puternice,
conducerea ei dup? un sistem bipolar, în  care  suveranitatea  statului  î?i
pierde orice semnifica?ie sau, oricum, este mult “restrâns?” prin  limitarea
ei  doar  la  unele  probleme.  Relativ  asem?n?tor  vede  lucrurile  ?i  G.
Schawrtzenberg, care arat? c? suveranitatea deplin?  apar?ine  doar  câtorva
state mai puternice, celelalte înscriindu-se în  cadrul  unor  raporturi  de
ierarhizare bazate pe for??.
         În  condi?iile  actuale  caracterizate  prin  amploarea  mi?c?rilor
revolu?ionare din ??rile din centrul ?i estul Europei, ??ri care au  p?r?sit
calea comunist? de dezvoltare ?i s-au orientat spre  dreptul  constitu?ional
clasic, pozi?ia fa?? de suveranitate se diversific? ?i  mai  mult.  Remarc?m
astfel în Europa, dar nu numai:
             1) O tendin?? de  interna?ionalizare  de  integrare  economic,
                cultural?, politic? etc. ?i,  pe  cale  de  consecin??,  de
                creare sau reactivare a unor  organisme  interstatale  care
                exercit?  atribu?ii   ce   anterior   apar?ineau   statelor
                suverane.
             2) O tendin?? invers? de dezmembrare a unor  state  de  regul?
                statele  federale  ?i  de  formare   a   unor   state   noi
                independente.
         Prima tendin??  este  cea  a  statelor  dezvoltate  din  Europa,  a
statelor bogate. Ea poate fi ilustrat? printr-un  exemplu  recent:  semnarea
la Luxemburg, în octombrie 1991, de c?tre ??rile C.E.P. ?i A.E.L.S.  a  unui
acord privind crearea în 1993 a unei vaste zone a liberului schimb.  A  doua
tendin?? este specific? statelor din r?s?ritul Europei, unde  s-au  desprins
ca state independente Lituania,  Letonia,  Estonia  etc.,  unde  alte  state
lupt? pentru independen??, unde  Basarabia  prin  referendum  ?i-a  declarat
independen?a. În aceste condi?ii credem noi, atitudinea  fa??  de  conceptul
de suveranitate se va schimba radical.



                                  Concluzii
         Orice societate, oricât de  primitiv?,  trebuie  s?  dispun?  de  o
anumit? organizare ?i distribuire a puterilor, chiar  ?i  pentru  elementara
func?ie a conserv?rii ei. În acest sens Balandier consider?  c?  puterea  va
fi definit? ca rezultând, pentru  orice  societate,  din  necesitatea  de  a
lupta împotriva entropiei care o amenin?? cu dizolvarea. Nu exist? forme  de
agregare social? ?i activit??i umane mai complexe care  s?  fie  lipsite  de
putere. Puterea apare ca  o  necesitate  social?,  necesitate  ce  poate  fi
explicat?, în primul  rând  prin  prisma  importan?ei  pe  care  o  prezint?
men?inerea echilibrului, a coeziunii interne a oric?rei  societ??i.  Dar  ea
apare ?i ca rezultat al  unei  necesit??i  externe,  explicat?  prin  prisma
faptului c? orice societate global? este  în  leg?tur?  cu  exteriorul,  are
leg?turi cu alte societ??i, fapt pentru care puterea trebuie  s?  organizeze
aceste rela?ii, dup? cum trebuie s?-i asigure ap?rarea.
         Formele puterii pot fi desigur foarte  variate,  dar  nu  se  poate
imagina absen?a  total?  a  oric?ror  forme  de  putere,  f?r?  a  presupune
dezagregarea structurilor societ??ii. Rolul esen?ial al  oric?rei  forme  de
putere este de a asigura coeziunea ?i func?ionalitatea  diferitor  structuri
?i  organisme  ale  societ??ii  umane,  coordonarea  activit??ilor  care  se
desf??oar? în interiorul acestora. Argumentarea necesit??ii puterii,  Robert
Bierstedt preciza: trebuie s? fie clar c? este nevoie  de  putere  pentru  a
consfin?i asocia?ia, a-i garanta continuitatea, a-i  înt?ri  normele  ….  Pe
scurt, puterea sprijin? ordinea fundamental?  a  societ??ii  ?i  organizarea
social? în cadrul ei. Puterea  st?  în  spatele  oric?rei  asocia?ii  ?i  îi
sus?ine structura, f?r? putere nu exist? nici o organizare ?i nici o  ordine
”.
         Referindu-ne la putere trebuie s? facem o distinc?ie între puteri …
în general puterea politic? ?i puterea de  stat,  probleme  ce  sunt  adesea
confuz tratate în literatura de specialitate.
         Când spunem “puterea ca fenomen social”, facem o deosebire între:
         1)   Rela?iile   de   “conducere-supunere”   (sau   de   “dominare-
            subordonare”), bazate pe capacitatea  de  a  lua  decizii  ?i  a
            asigura îndeplinirea lor (prin mijloace de persuasiune sau  prin
            constrângere, dup? caz);
         2) acea calitate a personalit??ii umane de a putea face ceva, adic?
            puterea în sens de putin??, for??, t?rie;
         În acest sens de un real folos ne este distinc?ia  f?cut?  de  unii
speciali?ti în Fran?a între “puissance”  ?i  “pouvoir”.  Astfel  de  exemplu
M.Prelot sus?ine c? puissance ”  este  echivalent  cu  poten?ia  (autoritate
natural? ?i personal?), iar  pouvoir  cu  potestas  (autoritatea  construit?
magistratura).
         Ceea ce are primordial în  vederea  dreptului  constitu?ional  când
analiz?m puterea este primul sens ,  cel  de  rela?ie  între  dou?  subiecte
inegale, rela?ie în virtutea c?reia  un  subiect  de  regul?  colectiv,  are
capacitatea de a lua decizii ?i de a asigura  îndeplinirea lor. Acest  fapt,
îns?, nu determin? înl?turarea sau neglijarea complet? a celuilalt sens,  de
putin??  for?? t?rie pentru c? puterea politic? este de?inut? ?i  exercitat?
de oameni, iar de calitatea lor depinde calitatea  ?i  eficien?a  deciziilor
luate.
          Puterea se manifest? în toate domeniile vie?ii sociale,  îmbr?când
forme foarte variate: economice,  politice,  militar?,  spiritual-ideologic?
etc.
         Puterea politic? se deosebe?te de alte forme de putere  prin  aceea
c? ea se manifest? numai  în  societ??ile  în  care  exist?  o  diferen?iere
social? între cei ce conduc ?i cei condu?i, între guvernan?i  ?i  guverna?i.
În literatura de specialitate s-a ar?tat c? în  orice  grup  uman  se  poate
observa o diviziune a membrilor lui în dou? categorii, cei care  comand?  ?i
cei care ascult?. Acest aspect exprim? existen?a  puterii.  Dar  când  acest
fenomen se remarc? la nivelul societ??ii globale, este un  fenomen  politic,
atunci vorbim de putere politic? a statului.
         Puterea politic? este  puterea  organizat?  a  unui  grup  care  se
exprim? în capacitatea acestuia de a lua decizii  obligatorii  ?i  de  a  le
asigura înf?ptuirea în societ??ile în care  diferen?ierea  între  guvernan?i
?i guverna?i a atins  un  anume  grad.  No?iunea  de  putere  politic?  este
folosit? cel mai des ca fiind  sinonim  cu  cea  de  putere  de  stat.  Dup?
p?rerea noastr? îns?, prima are o sfer? mai larg?.  Astfel  putem  vorbi  de
puterea politic? a uni partid chiar dac? acesta se afl? în opozi?ie, dar  nu
putem considera aceast? putere  ca fiind ?i de natur? etatic?.
         Sintetizând am putea spune c? puterea ca fenomen social îmbrac? mai
multe forme c? printre acestea, puterea politic? ocup? un loc principal,  c?
ea se manifest? numai în societ??ile în care  exist?  o  diferen?iere  între
guvernan?i ?i guverna?i, având o sfer? mai larg? decât puterea de stat  care
semnific? o anumit? putere politic?, ce poate fi  deta?at?  de  altele  prin
tr?s?turi specifice, proprii, ce-i confer? un loc aparte în  sfera  formelor
(tipurilor) de putere.
         Puterea de stat poate fi abordat? la mai multe nivele:
1) la un nivel general abstract;
2) la nivelul unui anume tip de putere
3) la nivelul unei anume puteri  concrete  (  de  exemplu  puterea  de  stat
   existent? azi în Republica moldova).
Dup? cum ea poate fi abordat? din mai multe puncte  de  vedere:  sociologic,
juridic etc.



                                Bibliografie

         Constitu?ia Republicii Moldova  din  1994,  (Monitorul  Oficial  al
Republicii Moldova, 1994, 4 august, nr. 1)
         Prof. dr. Genoveva Vrabie, “Dreptul  constitu?ional  ?i  institu?ii
politice contemporane”, Editura “?tefan Procopiu”, Ia?i, 1993, Edi?ia  a  2-
a, Partea I
         Prof. univ. dr. Ion Deleanu, “Drept  constitu?ional  ?i  institu?ii
politice. Tratat”, Editura “Europa Nova”, Bucure?ti 1996, vol 1
         Cristian Ionescu “Drept  constitu?ional  ?i  institu?ii  politice”,
Bucure?ti, 1996



                               Planul lucr?rii

         Introducere ………………………………………………………….1
         No?iunea puterii ……………………………………………………..2
         No?iune de putere politic? …………………………………………...5
         Caracteristici ale puterii de stat ……………………………………...9
                     Puterea de stat este o putere politic? …………………………9
                      Puterea de stat este oficial? …………………………………10
                      Puterea de stat este investit? cu putere
                      de constrângere material? …………………………………..12
                      Puterea de stat are caracter organizat ……………………….13
                      Puterea de stat este unic?  …………………………………...14
                        Alte   caracteristici   ale    puterii    de    stat
…....……………………15
         Suveranitatea – caracteristic? esen?ial? a puterii de stat …………….16
         Teorii contemporane privind suveranitatea ………………………….20
         Concluzii ……………………………………………………………..24
         Bibliografie …………………………………………………………..27

1 G. Bordeau, Droit constitutionnel, cit. supra, p.13

2 G. Burdeau, Traite de science politique, t. Ier  ,  Libraire  generale  de
droit
et de justisprudence, Paris, 1966, nr. 406

             3 K. Marx, F. Engels, Opere, vol. 20, 1964, p. 177- 178

4 H.Kelsen, La Theorie du droit, Paris, 1962, p. 438




ńěîňđĺňü íŕ đĺôĺđŕňű ďîőîćčĺ íŕ "Notiunea de putere de stat si putere politica1 "